A bucket before I cick the bucket

Like I said A bucket before another:
1. to live in a gipssy tent
2. to get married to the woman i love
3. to learn to pilot an airplane
4. to learn database development
5. to understand why whatever i wished for never happend
6. to visit the Himaleyas
7. to make a roadtrip trough europe, but not alone
8. to whatersky
9. to leave something behind for witch i will be remembered
10. to get a snake
11. to make love with the woman i love for 3 days and 3 nights (arabian nights)
12. to learn to have selective memory
13. to fly in the other space
14. to play the guitar on the stage
15. to get buy a house on the romanian sea side
16. to get a tatoo, but a special one
17. to go on a shipcruise
18. to publish my writings
19. to work in the Television as a reporter or a presenter
20. to go from Bucharest to Carei by foot with my friends
21. to have at least a child of my own and one addopted
I challange Anda further

Zbor spre infinit

Cautand in geanta cu amintiri, am descoperit o carte, cartea unui vechi scriitor de care uitasem. Recitind aceste randuri mi-am adus aminte de copilarie, de drumetiile adolescentei mele in infinitul de neatins al visurilor de tanar poet. Am incercat sa imi aduc aminte sentimentele de atunci, am incercat sa definesc viata mea tumultoasa aruncata ca la comanda in nesfarsitul sir al suferintelor iubirii. Nu puteam, un val nedefinit imi ocupa mintea si nu ma lasa sa vad niste sentimente ciudate pentru mine atunci si pe care acum le-as fi inteles atat de bine. Deschizand cartea mea, am gasit in ea acea parte a sufletului de care uitasem, am descoperit un almanah de poze, de episoade trecatoare in care mi-am lasat amprenta mai mult sau mai putin dar la care cu siguranta am luat parte. Am vrut sa citesc insa ochii nu ma mai tineau, ma simteam batran, batran cum nu ma simtisem niciodata, ma simteam sarac, mai sarac decat cel mai jegarit cersetor de pe strada, ma simteam pierdut in lumea aceasta care se invarte cu atata repeziciune in jurul meu si eu, si eu care stau pe loc si privesc totul ca un simplu observator, ca un simplu carturar a carui singura misiune aceea de a scrie ce se intampla in jurul lui. Dar sunt obosit, sunt prea obosit sa mai ridic penita pentru ultima oara sa scrijelesc pe foia de hartie datele ce vin catre mine cu atata repeziciune si nu apuc sa le vad la toate rostul, nu reusesc sa le inteleg si nu reusesc sa mai tin pasul cu ele. Descurajat incerc sa ma modernizez si imi cumpar un reportofon, dar nici acesta nu ma ajuta, desi are puterea de a inregistra mult mai repede, se incapataneaza sa nu o faca. Poate mi-am pierdut vocea! Da, da, asta trebuie sa fie, mi-am pierdut vocea,dar imi dau seama.... Care voce? Oare am avut vre-o data asa ceva?

Acum inteleg, nu, nu am avut, nu am reusit niciodata sa mi-o aud si atunci cine sa mi-o auda? Incep sa inteleg, caut disperat notiele mele, nu descopar decat multe foi goale, nimic scris pe ele. Ce se intampla? Unde sunt? Cine sunt? Sunt nimeni, sunt nicaieri, si nu se intampla nimic. Oare sunt? Nu, nu sunt, nu exist, sau mai corect spus exist ca o simpla fantoma in gandul unui om. Care om? Nu stiu, as vrea sa stiu macar in gandul cui exist, dar nu imi dau seama, sunt pur si simplu o simpla imagine si tot ce ma inconjoara nu este decat visul unui om disperat, un om trist, un om care pastreaza speranta doar in vise.

Am vrut sa deschid usa gandului si sa fug, sa ma ascund, descopar ca nu exista nici macar acea usa, nu este alegerea mea sa evadez, nici macar acest drept nu imi este acordat. Sunt disperat, la fel de disperat ca si omul care ma viseaza, poate se viseaza chiar pe el creeandu-ma pe mine. Daca ar fi asa, daca eu as fi acel om in gandul lui, cine as fi? As fi nimeni. Atunci de ce? De ce m-a ales tocmai pe mine? Ce ar trebui eu sa reprezint? Nimic. Si visul? Visul nu exista, exista doar un vis creeat de un alt vis, care la randul lui este creeat de alt vis.

In vizita la spitalul 9

Eh! dargii mei uite cum am ajuns cu seria trabantului furios la un nou capitol.... spitalul 9. Imi corectez scrisul si scriu in romana "inalta" ca aia scunda mi-a fost criticata de diferiti "comentatori".

Deci, cum spuneam, am ajuns in vizita la spitalul 9. Va dati seama dragii mei ca 30 de femei pe cap nu au unde altundeva sa te duca, decat in vizite? Ba la balaceanca, ba la spitalul 9, ba cine mai stie unde poti ajunge. Sincer sa fiu... au vrut ei cam sa ma pastreze dar s-au prins ca sunt mai rau decat toti cei de-acolo la un loc si s-au hotarat ca decat sa ma pastreze si sa le stric mai rau pacientii sa ma elibereze.

Dar sa incep cu inceputul...

Pe 7 februarie am zis eu ca e cazul sa renunt la multitudinea de sotii si sa ma ingrijesc doar de una, hai sa-i spunem marioara, imi place numele asta, autentic romanesc. Ei, si cum m-am hotart eu asa ca am visat noaptea, am sunat-o pe marioara sa ma vad doar cu ea. Si cum o sun eu apare prima problema.... Marioara mea trebuia sa se duca la gradinita sa isi primeasca calificativul pe semestrul trecut, asa ca trebuia sa astept putin. Dau eu cateva telefoane si aflu ca scapa pe la 12, pe dracu 12, 11 si 20 nu spuneti. Asa ca ii spun Marioarei ca la 12 vin sa o iau de la gradinita.......

Si cum stateam eu si ma pregateam sa ma imbrac, pe la 11:20 ma suna marioara pe chestia aia, molecular, parca ii spun unii si imi spune ca a scapat mai repede de educatoarea aia urata si nesuferita.

"No stai mai fata draga, ca mai dureaza, tre sa imi trag itzarii pe mine, sa scot rabla din grajd si martoaga din garaj si viu, da..... mai dureaza vre-o 3 ore"

Dupa ce am primit confirmarea ca ma asteapta am inceput sa ma pregatesc... Nu trec bine nici 20 de scunde, ca noi oltenii comprimam timpul cand avem nevoie, si deja eram pe drum, ma trezesc cu apel de la Marioara....

"Haidi bre ca ma topesc aici de caldura"

Ba! Aia masii, cum dracu sa se topeasca de caldura ca afara erau 4 grade

"Auzi Marioaro? tu esti afara sau in gradinita de te topesti de caldura?"

"Nu bade, nu de caldura de afara, ci ma saruta unu si ma cam incalzii".

Eu gelos nevoie mare, ca na daca nu esti gelos sigur iti lipseste ceatarna dintre picioare, am dat un bici la martoaga de ziceai ca arde tot orasul si eu ma grabeam cu viteza melcului turbat sa ies din tara. Ajung la locul respectiv si vad asa o figura desfigurata si plina de vanatai....

"Ce-ai patit fa?"

"Ce sa patesc bade, in timp ce tu te grabeai, mai bine nu te mai grabeai sa vi sa ma salvezi, animalul ala m-o violat, si as mai fi vrut eu sa ma violeze el de 3-4 ori asa in serie, da se temu ca vi tu si i-o tai"

In fine, ati prins imaginea, eu plin de draci ca nu am fost la locul faptei sa filmez cu camcoderul meu, si apoi sa trimit la ogrish, am inghitit in sec si am poftit-o pe marioara in trabantul meu. Speram sa apuc si eu sa calc pe urmele aluia care mi-o violase.

Cum am plecat noi asa imi trece mie prin minte ca totusi sa vad ce traume are fomeia si sa o oblojesc, asa ca am zis ca sa o duc la spital ca acolo o oblojeste si doctorul de 3-4 ori si scap eu sa mai astup gaurile... cu plasture de sigur, gaurile de cutit, ca daca ii dadeam sa bea apa ma tem ca facea pe stropitoarea.

Ajungem noi la spitalul 9 ca era singurul spital pe care il stiam , aveam antecedente... client fidea parca ii spun aia de acolo. aflu ca Marioara mea avea un plod in burta. Ma ce mama masii ca eu nu ma scutur decat in pachet spuse simtul meu de carpatist convins. Deci de unde?

Ma duc deci sa vorbesc cu domn doctor florin si aflu ca marioara mea ramasese gravida nu cu un barbat oarecare ci cu unul special ca in loc sa fete un plod ea se pregatea sa fete o surioara la trabantul meu, un moswitsvh.

Tulai drace, de unde sa fac eu acu rost de martoaga, dai si moleculeaza ba la unu, ba la altul sa fac rost de martoaga ptr noul membru al familiei. Am stat noi vre-o 8 ore pe acolo de ne consultara de detoate, inclusiv de contul de la banca si dupa 8 ore de travaliu a iesit si surioara rablei mele. Bun bun, a iesit ea a dracu dar acum hai sa o vedem, si dai si taie si dai si bate cuie, intr-un final o rezolvam si o luam la drum spre casi. Cum marioara era mai buna ca mine in ale carmei, de-ti carmea una ziceai ca te-a lovit trenul, o lasai sa isi duca noua progenitura acasa singura. Ce dracu sa fac doar nu era sa ma duc cu ea si sa mai vina o data cu burta la gura cu cine stie ce noua progenitura.

Asa ca m-am urcat in rabla mea, am luat haturile si am tait-o acasa, am taiat-o, am pus-o in formol si fomeile.... asta o sa vina intr-un episod viitor. Sigur este ca dupa ce am taiat-o m-am trezit cu aia de la ambulanta.

"Am auzit ca aici e unul care si-a taiat venele in lung, stiti pe cineva cu rana?"

"Eu nu stiu pe nimeni in afara mea aici, dar si eu am rana" si le arat unde candva zacea splendoarea mea de ceatarna.

"Ne pare rau dar nu ptr dumneavoastr am venit, nu aveti comanda pe salvare nu va puem ajuta, dar putemsa va trimitem un alt echipaj.

Pleaca subiectii si apar obiectii cu o camasa de forta facuta special ptr mine. Dupa mai multe incercari ale lor sa ma interneze, si dupa multiple ore de confesiuni ale mele si notite ale lor mi-au eliberat dosarul cu specificatia:

"Este prea nebun sa il mai putem vindeca, rugam mare atentie la simptome, poate pricinuii grav pacientilor nostri consacrati".

Esarfa in dar!!

No dracii mei, ca dragi nu imi sunteti deloc, veni vremea sa va mai destainui un peisod palpitant din povestile trabantului furios. Dupa intamplarea ce v-o povestii deunazi cu plecarea mea si cele 30 de fomei fatale, ca daca iti lichiea vre-una o zmetie dormeai 3 saptamani, venii vremea sa va spui povestea "esarfei in dar", esarfa fu esarfa si darul venii mai tarziu.

Dupa ce adusai fumeile la casili lor ca in realitate stam separat ca sa nu iasa scantei si doamne fereste sa incendiem cocioaba, dusai rabla la cocioaba si ma apucai sa o dreg, sa ii pun roata ce cazu pe drum si veniram doar in trei roti, sa ii lipesc capastrul la martoaga, sa bat cuiele din potcoava, stiti doar domniile voastre cat de greu e cu trabantul.

Catand prin portbagajul dragii mele rable barosul, descoperii ca esarfa ce vrui sa i-o atrn de gat lu muma-mea disparu. Deci ma apucai sa o caut, si in garaj, si in trabant, si in grajd, cautai pana si in balega calului da nica, nica, esafra nu fu de gasit.

Ma gandi atunci ca o fi la una din mirificele fomei si incepui sa sun, ba pe maricia, ba pe ancuta, pa pe lavinia, ba pe marioara, ba pe ioana, ba pe larisa, ba pe .... ca nici eu nu mai stiu si incepui sa intreb daca esarfa mumamii nu ajunsese din intamplare la ele. Peste tot unde intrebai primii acelasi raspuns raspicat: NU.

Problema devenii prea aprinsa si nu stiui cum sa fac sa ma vaz cu fiecare din ele da la ele acasa sa pot sa caut mai in detaliu.

Facui dar ce facui si reusii sa ma intalnesc cu ele pe rand fara sa afle vre-una ca eu ma vad cu ele pe rand. Cand ajunsai la larisa, deja speranta de a mai gasi esarfa era pierduta, si renuntasem deja sa o mai gasesc. Cand colo ochii mi se lichira de ceva....

Scaunul de la calculatorul ei. Se lichira ai dracu ca si ea dadu cu scuipinol si superglue pe scaun. Deci nu mai putui sa mi i-au de acolo. Acolo vazui esarfa ce de fapt si eu la randu-mi o smanglisem de la o cocoana instarita sa i-o vand lu mama. O intrebai pe larisa atunci ce-i cu esarfa aceea si ea imi spuse ca de fapt vroia sa aiba ceva de la mini, asa ca-i aplicai un dos de scatoalca sa aiba ceva de la mine si luai esarfa.

A dracu esarfa ce rotunda era.....

O zi ca oricare alta

Cum spusai, o zi ca oricare alta... Ma trezi la 5 dimineata dupa un somn de 12 ore in fiecare zi a saptamanii, nimic deosebit. Nu asteptai sa plec ca in fiecare zi pana la Brasov si inapoi cu trabantul. Da, in fiecare zi plec la Brasov cu hodorogul meu de trabant la Brasov. As fi avut posibilitatea sa imi cumpar ceva mai performant, un Volkswagen sau o Skoda, dar eu cu trabantul.
Asta-i trabantul meu si ala sunt eu. Plecai deci pe 3 februarie cu trabantul ca in fiecare zi la Brasov ca sa ma intorc seara acasa.

Buuuuuunnnnnn deci cum ma pregateam eu sa plec ca in fiecare zi cu trabantul cu cele 30 de femei pe care nu le iubesc, ca plec in fiecare cu toate, ma hotarai sa nu le ofer un inel de la cutia de bere, ah am uitat, asta le ofer in fiecare zi ca poate vor intelege candva ca vreau sa divortez de ele. Na ce sa fac si eu? Un taranoi ca mine isi permite sa fie si multigam (pai ce mama masii bigamia ptr mine e deja prea putin), ma spalai in glodul din curte ca apa pe aciulea n-ai sa vezi, pusai cojoaca pe mine, itarii ii scosai din cuva cu lucruri nespalate de un an si ma urcai la fraiele martoagei. Vazura-ti voi ce martoaga faina am?

Eh! Deci cum ma pregati eu asa, ma pregatii sa ma duc sa le ieu pe la 10 jumate de la cresa ca-s asa di proasti ca nu au reusit sa ajunga nici macar pana la gradinita. Deci cum spusai le luai, si plecai incet dar sigur catre brasov, incet ca trabantul meu nu suporta mai mult de un cal putere. Va inchipuiti, bai prostilor de cititori care este voi, ce misto arata trabantul meu ocupat de 30 de fomei fatale, strambe, proaste si urate, da mai ales urate, ah si uitai, scorpii care se hranesc zi de zi cu zilele barbatilor si pe tot ce pun ele mana strica, vedeti dar trabantul meu, ele l-or facut ashe. arata mai ghini.............................

Pi drum tacura-m toti 31 si nu scoseram o vorba, eu gandidndu-ma ce satul eram sa le ascult zi de zi iar ele satule de monotonia drumului.

Tot acolo, adicali pi drum, trasei de fraiele martoagei de ma plictisii sa incetineasca ca daca o lua prea repede ma temui sa nu ametim sau cine stie cum le pierdeam pi drum si atunci ce rusine ar fi fost sa viu acasa si sa dovedesc ce prost tiu eu de fraie.

Drumul fu plictisitor iar eu nici nu ma gandi ca le voi oferii ca in fiecare zi inelul ala nenorcit de bere. Va dati seama domniile voastre cata bere beau, 30 o data, da ce dracu sa fac? Domnia costa.

No cum ajunseram pi serpentinele de dupa Campulung dadui drumul la cal ca daca scap de vre-una sa stiu sigur ca scap cu siguranta, da ale naibii se tinura bine. Peisajul era urat in draci nimic in jur doar serpentine si pocitaniile de fomei care ma insoteau.

Trecuram de Cetaea Brasovului, si ajunseram in Poiana Brasov unde mancaram la o crasma d-aia urata, potita si cu preturi exorbitante ca sa nu zicem ca nu facem ceva perfect monoton si in uzura.

S-apoi ma gandi eu sa vanz o cutie ce zacea la mine in trabant, da inainte scosa-i din ea inelele de bere, ca trebuia sa le arunc. Nu stiam ce sa fac, sa le dau capacele sau nu, in final ma hotarai sa nu asa ca le scosai si le dadui la caritate.

Dupa ce toata poveste se termina, o luaram spre casa imbratisand DN1. Cand ajunseram la Ploiesti, ca de obicei ele incercand sa ma convinga ca nu m-am plictisit de ele, sau ssa se convinga pe ele insisi, isi adusera amnite de cutie si o cautara prin rabla, da lipsa, si atunci cautara inelele de bere si nu le gasira asa ca incepura sa rada si sa tot vorbeasca despre lucruri foarte inteligente despre ca se asteptau si ca nu e nimic deosebit in ceea ce facui. Le venea sa rada si mie la fel, eu in sfarsit fusai atat de las sa nu le spun ca vreau sa divortez de ele.

Cand ajunseram acasa ele se ametira si mai rau si imi spusera ca ma vor alaturi si ca nu ma grabi deloc in actiunea mea si ca ceea ce facui e de admirat. Iar eu fericit pana peste poate nu scrisai acest blog.....

Deci dragii taichii, "O ZI CA ORICARE ALTA"

"Rad si plang si te strig delirand,

E noapte afara, e frig si e vant,

Din somn ma trezesc si te strig speriat,

Dar nu-i nimic doar am visat" (delirul - cantec de munte)